Organizația non-guvernamentală Iubiți Bătrânii vrea să facă multe. Visurile sunt uriașe, dar începem de jos până vom aduna fonduri.
Nu numai bătrânii vor fi ținta organizației, dar și cei care suferă în tăcere și în uitare. Mă refer la oamenii bolnavi, indiferent de vârstă, care sunt marginalizați sau care se izolează din nevoie și rușine.
Iubiți Bătrânii își propune (printre altele):
Șezătorile erau adunări, în general de femei, care lucrau împreună. Împleteau, coseau, croșetau, făceau coșuri de nuiele și multe altele. Știu că mergeam cu mama mea, sau veneau femeile la noi, în special când mama făcea urzeală. Mi le amintesc.
Era un mod perfect de a socializa.
Am scris despre ele în „14 Nuanțe de Roșu: Amintiri din Copilăria Comunistă”.
Șezătorile se organizau cu rândul.
Întâi o femeie, apoi alta, și alta, și tot așa.
Așa intenționează și Organizația Iubiți Bătrânii să facă. Să adune vârstnicii și bolnavii la un pahar de vorbă.
Vom întâmpina multe dificultăți pe toate planurile, dar nu ne vom da bătuți.
Orice companie care poate și dorește să ajute (în orice mod), primește mențiuni în cărțile mele și pe bloguri.
Până când voi avea posibilitatea să deschid un cont bancar în numele organizației și vrei să faci o donație acum, apasă pe acest link: https://www.paypal.me/HelpMeToHelpOthers. Chiar și 1 Ron ajută.
Între timp, apasă pe „îmi place” și împarte, te rog din suflet, articolele pe orice rețea de socializare. Vorbește pozitiv și promovează asociația folosind (hashstag-ul): #iubitibatranii
Nu numai bătrânii vor fi ținta organizației, dar și cei care suferă în tăcere și în uitare. Mă refer la oamenii bolnavi, indiferent de vârstă, care sunt marginalizați sau care se izolează din nevoie și rușine.
Iubiți Bătrânii își propune (printre altele):
- să dea curaj și mângâiere celor care nu au sprijin de nicăieri
- să aducă o rază de lumină în casa celor care nu mai pot să meargă departe de ea
- să ofere companie și o vorbă bună oricui e singur și suferă în tăcere
- să ducă o masă caldă celor care nu pot să mai gătească sau nu au din și la ce
- să stârnească zâmbete
- să educe tinerii și copii să-și respecte, viziteze și ajute bunicii și pe ce cei bolnavi
- să învețe pe bătrânii și bolnavii interesați să folosească un laptop ca să-și vadă rudele, copiii și nepoții aflați departe ori să se uite la slujbe
- să însoțească neputincioșii la doctori
- să facă cumpărături pentru bolnavi și bătrâni
- să coafeze și să ajute la făcut baie
- să facă pedichiuri și manichiuri
- să le plătească facturi și să rezolve eventuale probleme și conflicte prin telefon
- să organizeze fel de fel de jocuri de societate cu și pentru bătrâni și bolnavi, dansuri și cântece în special
- să aducă cât mai mulți bătrâni și bolnavi împreună pentru a-și ține companie reciproc
Șezătorile erau adunări, în general de femei, care lucrau împreună. Împleteau, coseau, croșetau, făceau coșuri de nuiele și multe altele. Știu că mergeam cu mama mea, sau veneau femeile la noi, în special când mama făcea urzeală. Mi le amintesc.
Era un mod perfect de a socializa.
Am scris despre ele în „14 Nuanțe de Roșu: Amintiri din Copilăria Comunistă”.
Șezătorile se organizau cu rândul.
Întâi o femeie, apoi alta, și alta, și tot așa.
 |
| Aici făceam un Quilt, adică un fel de cuvertură din bucățele foarte mici. O muncă colosală pentru strângere de fonduri. |
Vom întâmpina multe dificultăți pe toate planurile, dar nu ne vom da bătuți.
Orice companie care poate și dorește să ajute (în orice mod), primește mențiuni în cărțile mele și pe bloguri.
 |
| Fotografii de pe Pixabay. |
Între timp, apasă pe „îmi place” și împarte, te rog din suflet, articolele pe orice rețea de socializare. Vorbește pozitiv și promovează asociația folosind (hashstag-ul): #iubitibatranii
Postări
Niciun comentariu