De ce „Iubiți bătrânii?

Câți bătrâni cunoști cărora nu le trece nimeni pragul? 

Câți părinți au rămas singuri din cauza emigrării? 

Câți bunici plâng în pumni de dorul nepoților pe care poate nici nu i-au văzut vreodată? 

Câți oameni neputincioși nu au pe nimeni să le dea o cană de apă sau să le cumpere o pâine? 

De câte ori nu ai plâns când ei ți-au spus că le e dor? 

Câți bătrâni nu vorbesc cu săptămânile și stau la poartă sperând ca cineva să-i vadă? 

Ai răspuns „Mulți” la toate aceste întrebări, nu?

Din păcate, societatea nu face mult pentru acești oameni.
La televizor sunt mii de programe cu oameni care cântă, dansează, se machiază, se îmbracă, se droghează, joacă cărți... fac pe-a deștepții ș.a.m.d.
Câte emisiuni ai văzut în care bătrânii erau protagoniști? 
Sau în care oameni care se ocupă de bătrâni sunt protagoniști? 

Nu critic, nu judec, nu arăt cu degetul. Televiziunea este un business ca oricare alta.
Fără rating, nu faci bani.
Pe nimeni nu impresionează lacrimile unui bătrân lăsat singur.
Ori poate impresionează și apasă taste sensibile, dar lumea e suprasaturată de durere și bătrânii nu-s problema societății, ci problema lor.
Bătrânii nu mai au ce da că au dat tot, poate copiilor și nepoților.
Lor le-a trecut vremea.
Ei nu mai sunt necesari.
Ei sunt o greutate.

Nimeni mai bine decât familia mea nu înțelege ce spun.
Le purtăm de grijă părinților de mulți ani.
Bolile i-au pus în genunchi și noi am îngenunchiat cu ei.
Nu a fost ușor și de multe ori am plâns cu disperare... toți laolaltă.
Însă cel mai mult am plâns când tata s-a stins din viață în aprilie 2018.
Eram pregătiți, credeam noi. Tata a dus o luptă cruntă cu anumite boli care îți iau tot ce-ai mai prețios.

Aș vrea să ajut pe cât mai mulți bătrâni care sunt singuri și nu au alinare.

Iubiți Bătrânii este din dragoste pentru cei care au ajuns la acea vârstă în care mâinile au început să tremure, mintea a început să dea rateuri și inima să slăbească.

Iubiți Bătrânii este în onoarea părinților mei, Iosif și Maria. Oameni care au fost împreună vreme de aproape 65 de ani și au crescut 10 copii pe vremuri comuniste.

Proiectul este gândit de mulți ani, mulți ani... de când eram copilă mă gândesc... dar din lipsă de fonduri, nu l-am pus în aplicare.
Anul acesta este acum ori niciodată. 
Încep fără fonduri.
De fapt am început de mult.
Nu neapărat eu... dar mai mult surorile mele: Ana și Alexandrina.
Ele duc farfurii cu mâncare nevoiașilor.
Ele plătesc facturi și însoțesc bătrânii la doctor.
Ele merg să viziteze și să spună o vorbă bună.

Eu scriu. Scriu pe bloguri, scriu romane, cărți de auto-ajutor și memorii. Scriu și împart pe rețelele de socializare în speranța că într-o zi munca și dedicația mea va da fructe.
Fructe pe care doresc să le împart cu cei care nu mai pot să facă multe.

Te rog, dacă vrei să ajuți sau știi pe cineva care e interesat, pune-te în contact. 
Această asociație nu are nimic acum.
Dar va avea, căci mă voi dedica trup și suflet.
Și nu voi fi singură. 

Într-o zi. 

Știu că și alte persoane fac asta în localitățile lor.

Urmărește-ne și pe Facebook. Apasă pe „Îmi place” și distribuie articolele. E un ajutor prețios.
Ajută-mă să ajut pe alții. 

Fotografie de pe Pixabay

Până când voi avea posibilitatea să deschid un cont bancar în numele asociației și vrei să faci o donație acum, apasă pe acest link: https://www.paypal.me/HelpMeToHelpOthers. Chiar și 1 Ron ajută.
Vorbește pozitiv și promovează asociația folosind (hashstag-ul): #iubitibatranii